;; despre mers, numai de bine

*Acest articol reflectă o opinie personală, subiectivă și preferențială, iar conținutul său nu este nici sponsorizat, nici orientat spre marketing.

S-a terminat Walking Month 2018. Înainte să afirm că sufăr, că încă nu mi-am dat jos brățara, și că nu mai simt nicio motivație să îmi depășesc cei (în medie) 6000 de amărâți de pași dintr-o zi obișnuită, voi răspunde la întrebarea adresată de o colegă de birou, în urmă cu vreo două săptămâni.

Ce este Walking Month?

Blasfemie!  Vreau să spun, păcat că nu este și în București, ar trebui inaugurat(ă). Probabil fiindcă este o inițiativă Betfair Romania Development, în parteneriat cu Banca Transilvania (așa scrie pe site-ul lor oficial, adică aici: https://www.walkingmonth.ro/); despre prima nu știu dacă are vreun sediu în sudul țării, iar a doua, deși are, este un soi de stindard al economiei nord-vestice, și așa se pot explica multe – însă, cum acesta nu este un material sponsorizat, nu voi mai insista asupra inițiatorilor. Interesant este că WM a început ca o competiție internă în cadrul Betfair, iar prima ediție „cu participarea publicului” a avut loc în 2015. Potrivit Transilvania Reporter, 560 de participanți au decis, atunci, să meargă pe jos pentru a susține o cauză. Prin comparație, la ediția din 2018 s-ar fi înregistrat nu mai puțin de 2351.

Sursa: Pagina de Facebook WM (https://www.facebook.com/WalkingMonth/)

Concret, pe parcursul a patru ediții, Walking Month a îndemnat oamenii să facă mișcare și totodată să doneze pentru susținerea unei cauze, aleasă prin vot public în fiecare an. În 2018, în urma unui apel, dintre cauzele înscrise a fost selectată susținerea Clubului Sportiv Lamont (http://www.lamont.ro/index.php/ro/), creator de programe care urmăresc implicarea adolescenților și adulților în diverse discipline paralimpice.

Cum funcționează?

Timp de o lună înainte de startul oficial al „competiției” (între ghilimele, fiindcă totul este cât se poate de amical, iar premiile oferite de susținătorii oficiali sunt trase la sorți la final), se pot înscrie grupuri formate din patru persoane. Dacă dorești să te înscrii singur, ți se vor aloca aleatoriu viitorii colegi de echipă – creându-se, astfel, și un prilej de socializare. Anul acesta, participanții au putut alege între înscriere cu gadget personal, înscriere cu gadget inclus în pachet, respectiv pachet VIP, care, pe lângă gadget, conținea și un tricou WM, o husă impermeabilă pentru telefon și ochelari de soare. Toate încasările înregistrate astfel au plecat spre cauza aleasă; în 2018, spre Clubul Sportiv Lamont.

Cu toate că aveam deja un gadget achiziționat în ediția 2017, am optat pentru un pachet VIP, fiindcă am simțit că doresc să susțin cu ceva mai mult o inițiativă pe care, ca „oengistă” orientată spre incluziune și diversitate, o consider demnă de apreciere. Ceilalți membri ai echipei mele din acest an, cu toții (și) colegi de asociație, au folosit aplicația de telefon concepută special în acest scop, respectiv un pachet simplu și un gadget cumpărat separat.

Care e șpârla?

Ideea de bază nu este, neapărat, că ajungi să susții o cauză nobilă. Nici că, prin tragere la sorți, ai putea câștiga abonamente la TIFF sau la Electric Castle (deși nu sunt deloc de lepădat!). Și nu e nici să fii cel mai mare „mergălău”, deși pentru unii pare să funcționeze avântul competițional. Pentru mine, ideea este să faci mișcare susținută, să ieși din bârlogul corporatist sau dindărătul unui geam care te separă de public, să alegi să-ți petreci câteva sfârșituri de săptămână în mod activ, și nu zapând pe Netflix, în sfârșit, să aderi, fără să vrei, la campania aceea cu „minim 5000 de pași” despre care tot aud/văd în ultima vreme.

Aș vrea să adaug graficul comparativ al pașilor parcurși în 2017, versus 2018. Culmea e că, deși anul trecut, pe vremea competiției, locuiam încă, oficial, în Cluj, tot în București am petrecut mai multă vreme, și, cum încă descopeream și mă fâlfâiam de colo-colo ca să scriu despre festivaluri, și nu eram angajată cu program, am făcut mai mulți pași. Aș posta și dovada, dar e în aplicație și îmi este lene să transfer print screen-ul din telefon pe laptop; sunt, însă, 257.936 de pași anul acesta.

Echipa NordȘiSud a avut gloriosul total de 1.266.170 de pași, și ne-am bucurat să aflăm că am fost printre milionarii acestei ediții. De altfel, suntem cu toții „mergători” cu tradiție: Andrei a depășit orice record anul acesta, când ne-a arătat o poză cu brățara, care înregistrase 12.000 de pași înainte de 8 dimineața. Mersese pe jos din cartierul Mărăști în comuna Baciu, să ridice niște ecusoane pentru asociație. Radu și cu mine avem, oricum, recorduri „la dublu”: dacă pe 17 aprilie înregistram în jur de 27.000, luând Rouen-ul la pas, pe 17 iulie am ajuns la peste 28.000, fiindcă în Genoa e departe plaja. În sfârșit, Andreea a plecat, în perioada WM, în mai multe drumeții, și a făcut și o sumedenie de pași săltați la nuntă.

Și concluzia, care e concluzia?

  1. Acum știți ce este Walking Month. Să știți că nu trebuie să fiți din Cluj ca să participați: pachetele se trimit bine-merci prin curier și ajung ca vântul și ca gândul.
  2. BBC a publicat, de curând, un podcast despre suspiciunile că unii sportivi și-ar exagera gravitatea dizabilităților, obținând punctaje și medalii nemeritate la competiții. Îl găsiți aici: https://www.bbc.co.uk/programmes/p06njzcy.
  3. Sub tag-ul #FootballPeople, puteți urmări acțiunile organizate de cluburi sportive și asociații/organizații/fundații, pentru a susține ideea că sportul este pentru oricine și pentru a încuraja diversitatea și incluziunea. Câteva informații se regăsesc aici: https://www.uefa.com/insideuefa/social-responsibility/news/newsid=2570842.html, iar hashtag-ul este prezent și pe Facebook, și în România, prin mai multe inițiative.
  4. Am tradus, recent, o carte minunată, pentru editura Epica, a cărei protagonistă este o adolescentă care refuză să își abandoneze interesul pentru fotbal (european, deși acțiunea se petrece în Texas) în favoarea conceptului de a deveni „o doamnă”. Abia aștept să iasă din tipar, ca să mă laud concret cu ea.
  5. Anul acesta a avut loc, la Paris, a zecea ediție a Gay Games, versiunea LGBTQ+ a Jocurilor Olimpice. Dacă nu știați, România a avut reprezentanți. Dacă știați, mă bucur, fiindcă am câteva insight-uri și opinii, care vor apărea într-o serie dedicată tocmai sportului incluziv și felului în care, de-a lungul timpului, societatea a evoluat și și-a câștigat drepturile prin sport.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *